Meciul lui *Dă'nea*

FC Naveta, o echipă care acum două săptămâni se aduna de prin cluburi și de la grătare, după nopți nedormite și vicii dăunătoare și care ajungea în Crevedia Park și oferea publicului destul de numeros un meci de calitate, spectaculos, încheiat cu o nesperată, dar răsunătoare victorie. Nu puțini au fost cei mahmuri pe care apa rece de după meci chiar i-a îmbătat.
La scurt timp s-a anunțat meciul de ieri, revanșa, dar aburii de alcool încă nu dispăruseră. Declarații belicoase, jucători umflați de presă și așteptări uriașe învăluiau meciul într-o încordare totuși plăcută. La prima vedere, tactica mulată pe lot nu avea cum să dea greș, iar atmosfera în vestiar era excelentă, nu se concepea un rezultat nefavorabil.
Primul fluier avea să declanșeze haosul. Zeci de minute fără orizont, sute de picături de sudoare aruncate inutil, nimic nu se lega, locomotivele se împotmoliseră și greutatea a căzut pe vagoane. Un tren împins din spate nu a dat niciodată randament și inevitabilul s-a produs: primul gol a fost validat după regula *1 la preț de 2*, o super-ofertă care avea să joace un rol important la final . Contrar cursului jocului, Naveta avea să egaleze și să-și mai ofere o șansă după pauză. Căldura emanată de neuronii tehnicienilor, în vestiar, avea să se confunde cu atmosfera incendiară și să se piardă undeva în înaltul tribunelor, astfel că scenariul avea să-și urmeze cursul evident. De data asta însă, habarniștii n-au mai pus mâna decât pe jumătate din ofertă, care nu avea să schimbe nimic pe tabelă. Ghinionul lor s-a transformat crunt în norocul nostru, al navetiștilor, iar poarta dinspre peluza Nord și-a cerut dreptul la găzduirea unui autogol pe meci, 2-1 Naveta.
Ce altceva ar mai fi de adăugat despre un meci în care cel mai strigat ordin tactic a fost *Dă în ea!!*, iar pe titlul de *omul meciului* se bat fundașii centrali și mijlocașii destructivi?